miroase a cer albastru si a roua de vara....miroase doar in mintea mea....pe drumul meu toate mirosurile sunt amintiri dintr-o viata pe care nici nu mai stiu daca am trait-o..miroase a panza de paianjen umpluta de lacrimi de dor...e panza pe care cu prea multa greutate eu o tes,cu amintiri din viata mea....cateodata ma gandesc ca e absurd sa tes amintiri,deoarece prea putine dintre ele sunt placute,prea putine dintre ele sunt pt.aducere aminte...as vrea sa le tes si apoi sa le incui intr-un seif din elvetia si sa uit...sa uit totul si sa o iau de la capat....
un nou inceput.....totul e doar o iluzie..suntem suma tuturor greselilor noastre si oricat ne-am dori sa uitam ce a fost si sa lasam in urma trecutul,acesta nu ne va lasa sa fugim si ne va ajunge...nu poti spune adio vietii tale,ei intr-adevar nu-i poti spune adio..
as vrea sa plecam impreuna,acolo departe,unde nu miroase decat a cer albastru,unde curcubeul nu exista si unde trecutul si viitorul nu ne mai pot manevra la bunul lor plac..hai sa ne umplem plamanii de lumina,de cer si de nori....
No comments:
Post a Comment