miroase a cer albastru si a roua de vara....miroase doar in mintea mea....pe drumul meu toate mirosurile sunt amintiri dintr-o viata pe care nici nu mai stiu daca am trait-o..miroase a panza de paianjen umpluta de lacrimi de dor...e panza pe care cu prea multa greutate eu o tes,cu amintiri din viata mea....cateodata ma gandesc ca e absurd sa tes amintiri,deoarece prea putine dintre ele sunt placute,prea putine dintre ele sunt pt.aducere aminte...as vrea sa le tes si apoi sa le incui intr-un seif din elvetia si sa uit...sa uit totul si sa o iau de la capat....
un nou inceput.....totul e doar o iluzie..suntem suma tuturor greselilor noastre si oricat ne-am dori sa uitam ce a fost si sa lasam in urma trecutul,acesta nu ne va lasa sa fugim si ne va ajunge...nu poti spune adio vietii tale,ei intr-adevar nu-i poti spune adio..
as vrea sa plecam impreuna,acolo departe,unde nu miroase decat a cer albastru,unde curcubeul nu exista si unde trecutul si viitorul nu ne mai pot manevra la bunul lor plac..hai sa ne umplem plamanii de lumina,de cer si de nori....
